GUVERNUL ROMANIEI – MINISTERUL CULTURII

CONSTANTIN BRÂNCUŞIOLYMPUS DIGITAL CAMERA

S‑a născut la 19 februarie 1876 în Hobiţa.

Şcoala primară a învăţat‑o la Peştişani şi Brădiceni  judeţul Gorj.

La vârsta de 7 ani a intrat ucenic la un boiangiu din Târgu‑Jiu. De aici a plecat la Craiova la bodega fraţilor Spirtaru, apoi la magazinul de mărfuri şi coloniale al lui I. Zamfirescu, unde a uimit prin confecţionarea unei viori din blăniţele de lăzi de portocale.

Aşa a ajuns în anul 1894 elev bursier şi intern la Şcoala de Arte şi Meserii Craiova.

La 30 septembrie 1898, Constantin Brâncuşi s‑a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, secţia sculptură, unde a avut între profesori şi pe dr. Dimitrie Gerota. În anul 1901 artistul a realizat „Ecorşeul” (Jupuitul) expus la Ateneul Român în perioada decembrie 1902 ‑ iunie 1903. Tot din această perioada datează „Bustul generalului dr. Carol Davilla” şi „Laocoon”. După absolvirea Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti în anul 1901, Brâncuşi efectuează timp de un an serviciul militar.

În anul 1903 Constantin Brâncuşi a plecat la Paris să‑şi desăvârşească pregătirea. Neavând resurse financiare s‑a deplasat spre capitala Franţei pe jos, trecând prin Transilvania, apoi Ungaria, Austria (Viena), Elveţia (Zürich), Germania (München), Alsacia.

Ajuns la Paris în iunie 1904, timp de 10 luni spre a strânge bani pentru taxa şcolară şi pentru a se întreţine, a spălat vase în restaurante, unde a lucrat şi noaptea ori a practicat munca de paracliser şi ţârcovnic la Capela Română din Paris.

În această perioadă pentru a‑şi continua instruirea şcolară şi artistică în oraşul luminilor, tânărul Brâncuşi avea nevoie de bani. Ei au venit de la dr. Gerota şi de la Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor. Astfel, la 23 iunie 1905, în urma concursului de admitere, Constantin Brâncuşi a ajuns elev subvenţionat la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Paris în atelierul de sculptură al lui Antoinin Mercié. A rămas în atelierul acestuia doar în anul şcolar 1905‑1906, apoi l‑a părăsit. În anul 1906, Brâncuşi a părăsit Şcoala Naţională de Arte Frumoase şi atelierul lui Mercié iar sculpturile sale ”Orgoliu” şi „Supliciul”, expuse la Salonul Societăţii Naţionale a Artelor Frumoase şi la Salonul de Toamnă din Paris au fost apreciate inculsiv de Rodin. Tânărul Constantin Brâncuşi a fost recomandat marelui sculptor francez Auguste Rodin, de către regina Elisabeta .La vernisarea expoziţiilor franceze din 1906, Rodin a luat cunoştinţă pentru prima dată cu operele românului, pe care le‑a apreciat pentru ideea lor şi a întrezărit în creatorul acestora un viitor discipol.

Constantin Brâncuşi a refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin. Primele opere de maturitate (până în anul 1910) ale lui Brâncuşi au fost: „Rugăciune”, „Sărutul”, „Cuminţenia Pământului”, iar de la mijlocul anului 1910 a promovat tema „Măiastra”.

Sculptorul Constantin Brâncuşi a expus operele sale în ţara şi în străinătate. La Bucureşti el a fost prezentat în saloanele organizate la Tinerimea Artistică Română în anii 1908‑1910, 1913‑1914, 1928; la gruparea Arta Română în anii 1920,1922 şi la Expoziţia Internaţională de Plastică Modernă în 1924. Operele expuse la Bucureşti, au stârnit admiraţie, dar şi „aprecieri” nefavorabile care l‑au făcut pe prof. G.Oprescu să concluzioneze greşit: „Brâncuşi nu aparţine sculpturii Române”. Savantul Nicolae Iorga, preşedintele Consiliului de Miniştrii şi Secretar de Stat la Departamentul Cultelor a propus în anul 1931 ca Brâncuşi să fie decorat cu „Ordinul Meritul Cultural pentru Arta Plastică”.

Constantin Brâncuşi a expus în saloane personale ori colective la: Paris (mai ales), Londra, Praga, Zürich, Bruxelles, Amsterdam, Moscova şi în alte oraşe din Europa. În SUA a vernisat expoziţii personale în 1913 (la The Armory Show), 1914 (la Gallery of the Photto Secession), 1920 (la Galeriile Societăţii Anonime), 1926 (la Wildenstein Galleries), 1927(la The Arts Club of Chicago),1933‑1934(la Brumme Gallery), 1953 (la Museum of Modern Art), 1954 (la Philadelphia Museum of Art), 1955‑1956 (expoziţie retrospectivă la Solomon Guggenheim Museum).

Printre operele sale enumerăm câteva:  Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.

Somnul , ciclurile Păsări MăiestreMuza adormităDomnișoara Pogany. Fântâna lui Narcis. În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn, printre care 2 Cariatide și Fiul risipitor,  Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului, Orgoliu, Copil – ghips, Supliciu – piatră, Cap de copil – bronz.

În anul 1937 Constantin Brâncuşi a fost invitat în India de Maharadjahul de Indore,care i‑a propus să construiască un „Templu al Eliberării” cu 3 Păsări şi Spiritul lui Buddha, proiect nerealizat datorită schimbării politice şi asasinării Maharadjahului. În acelaşi an el a vizitat şi Egiptul.

În anii 1937‑1938, Constantin Brâncuşi a realizat la Târgu‑Jiu, prin Ansamblul ” Calea Eroilor ”cea mai importantă operă monumentală a sculpturii moderne contemporane. Aceasta este considerată“ un prinos de recunoştinţă adus judeţului său natal ” de aceea nu a cerut dreptul de autor pentru operele realizate şi personal s‑a susţinut financiar în perioada cât a lucrat la ridicarea lor.OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu, singura operă a lui Brâncuşi realizată pentru România.
Demersurile pentru comanda de la Tg. Jiu s-au întins pe o perioadă de doi – trei ani. Între timp proiectul pentru templul din India a eşuat ca urmare a asasinării maharadjahului. Brâncuşi a preluat formulele compoziţionale pe care le propusese pentru India şi le-a adaptat pentru Tg. Jiu. Ca rezultat a apărut în proiect Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor şi Poarta Sărutului cu bănci laterale.

Ansamblul este dedicat eroilor bătăliei de pe Jiu. Acolo a luptat prima dată şi Ecaterina Teodoroiu. Interesant este faptul că Ecaterinei Teodoroiu îi făcuse mausoleul sculptoriţa Miliţa Petraşcu, fosta elevă a lui Brâncuşi la Paris.

Pentru realizarea elementelor din piatră, Brâncuşi a ales travertinul de Banpotoc. După ce a ales personal blocurile de piatră din cariere de lângă Simeria, Brâncuşi a coordonat o echipă de cioplitori care a configurat elementele ansamblului sculptural:

Masa Tăcerii cu cele 12 scaune, Poarta Sărutului, cele două jilţuri şi scaunele de pe alee.
Masa Tăcerii a fost realizată în două variante, prima dintre ele ne fiind pe placul lui Brâncuşi.

Pe Jilţurile simple de piatră care flanchează.

Poarta Sărutului au fost lăsate intenţionat urmede daltă ca să se vadă că au fost cioplite de mâna omului. Poarta Sărutului a fost ansamblată din blocuri de travertine de Banpotoc în toamna anului 1937 şi sculptată anul următor. La 27 octombrie 1938, într‑o atmosferă sărbătorească, Ansamblul brâncuşian a fost inaugurat.

Coloana Infinită are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuși, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primului război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Coloana a fost primul element al ansamblului de la Târgu Jiu. A fost turnată la Petroşani în urmă cu 75 de ani sub directa supraveghere a lui Constantin Brâncuşi care a şi locuit la inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, cel care a condus echipa de metalurgişti. Iniţial a purtat un prim titlu de „Coloana Recunoştinţei fără sfârşit”.

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din țeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m și 9,4 m

Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.

“Mărgelele” (cum le numea Brâncuși) din fontă, “înșirate” pe nucleu, în număr de 17:

Un semielement de bază, cu înălțimea de 136 cm;15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare;un semielement la vârf cu înălțimea de 90 cm.

Alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + “mărgele”) este de 29.173 kg.

 

Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45m, înălțimea de 5,13m și grosimea de 1,69m

Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncuși. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții, ca și când poarta ar fi acoperită cu șindrilă. Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul feței și al umerilor.

Poarta sărutului arată ca un arc de triumf simbolizând triumful vieții asupra morții.

Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulară a celor 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară.

Cele trei componente sculpturale monumentale, Masa tăceriiPoarta sărutului șColoana fără sfârșit, sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.

Peste ani, amintirea sculptorului Constantin Brâncuşi, a fost păstrată prin denumirea dată unor străzi, obiective culturale şi de învăţământ, dezvelirea unei statui, amenajarea casei memoriale, organizarea de tabere de sculptură.

Ca omagiu  Banca Naţională a României a emis bacnote cu cu reprezentarea lui Constantin Brâncuşi  si a operelor sale pe o bacnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), emisă în aprilie 1991, precum si pe bacnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), emisă în decembrie 1992, dar şi monede comemorative de aur (15 martie 2001) şi de argint (5 noiembrie 2001).

În Târgu‑Jiu există un bulevard ce poartă numele de Constantin Brâncuşi. În faţa Casei de Cultură a Sindicatelor a fost dezvelită în anul 1976 statuia‑monument Constantin Brâncuşi, operă a sculptorului Ion Irimescu.

În anul 1984 s‑a inaugurat Muzeul de Artă „Constantin Brâncuşi” situat în clădirea din Muzeul de Artă din Gradina Publică.

La 6 iunie 1998 s‑a înfiinţat la Târgu‑Jiu Centrul de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”.

În anul 1992 s‑a înfiinţat la Târgu‑Jiu „Universitatea Constantin Brâncuşi”. La Hobiţa, locul de naştere al lui Constantin Brâncuşi, s‑a amenajat în anul 1971 casa memorială, iar în apropiere în zăvoiul Bistriţei, s‑a organizat o tabară de sculptură.. Liceul din Peştişani poartă numele marelui sculptor, care a învăţat aici cursurile primare.

Bolnav şi slăbit la cei 80 de ani ai săi, Brâncuşi şi‑a dictat testamentul la 12 aprilie 1956, lăsând legatari universali, în comun, pe soţii Istrati.

Prin testament a donat statului francez pentru Muzeul de Artă Modernă tot ce va conţine în ziua decesului său atelierul din Paris, Impasse Rousin nr.11, ca o răsplată a acordării cetăţeniei franceze în anul 1952. Conform aceluiaşi testament, legatarii universali nu vor avea drept de proprietate asupra niciunei opere pe care autorul a donat‑o unor instituţii, a dat‑o unor prieteni sau a vândut‑o unor colecţionari.

S‑a stins din viaţă în noaptea de 16‑17 martie 1957, după mai multe luni în care a zăcut la pat şi a suferit că moare printre străini.

A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.